Ţi-am ascuns fiecare gând,
Printre versuri,
Iar peniţa îmi zgârie adânc
Linia coastei albe.
Am strâns fiecare zâmbet,
L-am aruncat într-un titlu
Şi ţi l-am dat să-l citeşti.
O privire, un alt capitol.
Prologul am fost doar noi,
Unul singur, la început.
Azi am numărat versurile noastre,
Parcă sunt prea puţine...
Eu, cum ma ştii,
Vreau întotdeauna mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu