Gândirea abstractă dacă nu ajunge să fie pusă în aplicare, devine un vid imens. Probabil că asta e problema primordială a societăţii noastre: petrecem mult prea mult timp dând naştere unor gânduri care nu ajung niciodată concretizate. Toate acestea pe un fundal format din teamă, stres sau laşitate.
Susţinem înverşunat că societatea ar trebui să se schimbe dar uităm ca de fapt, noi suntem cei care au creat-o. Schimbarea se poate realiza numai prin acţiune iar acţiunea este motorul schimbării. De ce nu acţionăm şi ne mulţumim doar cu vorbe? De ce nu încercăm să fim mai pragmatici şi să luptăm in acelaşi timp pentru ceea ce gândim? Libertatea până la urmă, nu ne este îngrădită, cum a fost în comunism.
În acelaşi timp, refuz să cred că nu ni se va permite să ne exteriorizăm în mod pragmatic. Tot ceea ce este analizat cu grijă şi arde deasupra unui foc al voinţei, este realizabil.
Comoditatea ar putea fi principalul motiv care ne interzice să acţionăm, într-un final. Este mult mai uşor să vorbeşti şi să critici decât să doreşti să schimbi ceea ce critici.
Aceste rânduri servesc probabil ca un prolog pentru ceea ce va urma. Poate că vom învăţa sa luptăm pentru ceea ce credem şi să transformăm societatea. Noi suntem stăpânii vieţilor noastre şi tot noi ar trebui să ne merităm acest titlu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu