Ieri

        Nicicand nu mi s-a mai parut caldura atat de ucigatoare si de perfida.

        Norii grei si pufosi se joaca pe cer iar eu ard de dorinta sa aud ale cerului lacrimi batand in gratiile camerei mele. Incep sa tremur si sa transpir. Stropi grei de sudoare se preling pe gat, intre sani, continuandu-si traiectoria pana la triunghiul pacatelor.

       Tacere. O clipa am crezut ca intr-adevar exista cineva acolo sus care zambeste cand zambesc si eu, tremura cand tremur si eu, ma iubeste. Tacere. Lacrimile au incetat sa mai cada iar caldura aceea, parca mi se cuibareste prea adanc in suflet. Ucigatoare, perfida. Raman cu privirea atintita spre cer si simt cum vrea sa planga din nou pentru mine iar sufletul meu se dezbraca de ultima camasa a verii.

      Lacrimile isi incep din nou dansul intrerupt. Le simt, le aud. Voi mai fi vreodata atat de fericita?