Dependenta placerii funeste

             Intampini din nou razele reci ale soarelui diminetii.O dimineata rece, grea de decembrie.Te ridici in capul oaselor tremurand, transpirand si icnind tot mai tare, cu ochii rosii si ale lor vene exagerat de rubiconde pe fundalul alb-sticlos al globului ocular.
            Tot ce te inconjoara, singurii tai camarazi de-o viata inca nu te-au parasit.Te gandesti ca e mai bine asa decat sa traiesti intr-o continua aprehensiune.Patul in care stai parca iti mangaie pieptul asemenea unei femei, covorul iti zambeste ca in prima zi cand l-ai cumparat.Si ce conteaza, te gandesti, daca e putin murdar, tot un nenorocit de covor ramane.Totusi...iti zambeste cald si primitor.Tabloul din fata ta, arta ta, iti canta buna dimineata iar ele...da!cum putea sa uite de ele!Il faceau sa se simta complet, pur, cald si stapan peste intreaga lume.Si ce daca erau al naibii de scumpe, oricum el nu va ajunge niciodata sa fie inconjurat de arome fetide, sa ia apa dintr-un WC public in seringa si sa-si injecteze in vena.Niciodata!Poate sa se lase cand vrea dar...nu, momentan nu vrea, fiindca vrea ca stresul sa nu-i mai faca viata o tarfa.O tarfa care reuseste sa ajunga la orgasm numai cand simte acea caldura placuta, acel tremur interior care reusea inevitabil sa se faca cunoscut si exteriorului.Ea va fi intotdeauna acolo, ea, heroina, ele drogurile.Desigur, de cele mai multe ori o dilua, ca sa ii ajunga mai mult timp, pana mai scadeau preturile.
            Isi facuse prima injectie pe ziua de azi.Doamne, ce bine era!Senzatia aceea, extazul, caldura si pacea, mai ales pacea care se cuibarea in sufletul lui parea sa nu se mai sfarseasca.Gemu instinctiv cand simti urcusul placerii spre creier...
            O saptamana mai tarziu, puteai sa il gasesti in toaleta unui restaurant de pe o sosea necunoscuta, facandu-si doza zilnica.Scoase seringa, o umplu cu apa din WC si se simti mai bine.Isi ascunse restul heroinei si parasi localul zambind, privind inainte spre masina.Dar criza economica din zilele acelea, le facea tuturor toxicomanilor probleme.El nu era un toxicoman!Nu era!Niciodata!.Vazu un tip cu o gaura de dimensiunea unei unghii in vena, ii vazu bratul cangrenat si isi spuse ca el nu va ajunge niciodata asa.Niciodata!
            Nu apuca sa ajunga la masina.Cineva il lovi in spatele cutiei craniene cu o bata de baseball, il injunghie pe la spate iar apoi ii taie jugulara nu inainte sa fie jefuit de bani dar si de heroina.
            Cadavrul statea de vreo o saptamana langa sosea, descompunandu-se alene.Lumea trecea, unii radeau, altii atunci deveneau pentru prima oara empatici.Mai multi toxicomani s-au oprit langa cadavru.I-au furat hainele,i-au smuls cercelul cu tot cu lobul urechii observandu-i si urmele de ace din mana stanga.Putin tematori placara spunandu-si unul altuia:"Frate, eu nu o sa ajung asa niciodata!Niciodata!".