Deliciul culturii

Detest oamenii care,la randul lor detesta cartile.Nu voi fi ipocrita si nu voi spune ca le-am iubit dintotdeauna.Ar fi prea patetic iar eu nu suport dulcegariile astea.Asa cum nu suport modul francezilor sau cel al englezilor de a se cunoaste sau intampina:doua saruturi apasate pe ambii obraji ai compatriotului tau ca sa-ti evidentiezi incantarea.Inainte sa descopar cartile,mintea mea asocia persoanele care citeau,exact cu opusul lor.Cu cei nestiutori,neputinciosi,pierzand timp pretios pentru a citi o carte.Da,faceam si eu parte din ei.

Multumirea aceasta imensa,cand termin de parcurs enigma unei carti se datoreaza in totalitate mamei mele.Ea a stiut drumul acesta spre cultura si ca un pui de vultur invatand sa zboare,am invatat si eu toate gropile si aleile lui.

Dar...daca ma gandesc mai bine,intr-un fel sunt fericita ca nu toti detin darul asta.Cum ar fi daca toata lumea ar fi culta si ar zambi in fiecare vitrina a unei librarii?Monoton,anost,plictisitor.Intotdeauna vor exista "arlechini" care ne vor dezvolta simtul umorului.Care ne vor face sa concepem ca mintea noastra e un atrium inflorit pe cand a lor,reprezinta, un simplu pamant neroditor.Cartile iti deschid mintea,iti scuipa adevarul in fata ca sa devii ruda cu el.Pune in varful piramidei exprimarea si mai ales gesturile.Albert Einstein spunea ca "Sunt doua feluri de a-ti trai viata:unul,sa crezi ca nimic nu este un miracol,al doilea,ca totul este un miracol".

Increde-te in cel de-al doilea fel de a-ti trai viata.Schimba-ti mentalitatea si nu ne lasa pe noi,ceilalti sa radem la acei "arlechini".Alatura-te noua!Incearca sa devii dependent de...deliciul culturii!