Cugeta mult.Spera la o lume perfecta,realizeaza ca nu va trai in ea si isi asterne gandurile perfecte ale lumii proprii perfecte pe foaia alba plina de linii orizontale si verticale.Liniile ii reamintesc realitatea.Scrie despre ziua de azi,despre viata burgheza sau despre dealuri si campii pustii.Scrie despre gandurile pictate in culoare neagra,despre toate nelamuririle si despre toate sperantele desarte.
Nu cred ca cineva realizeaza atunci cand citeste o poezie sau un text anonim,ca acolo traieste o persoana,acolo traiesc gandurile sale si de asemenea,si ca pagina unui jurnal sau a unui caiet uitat printr-un colt al vreunei incaperi are o viata proprie.
Artistul e mai "vintage" de felul sau dar accepta noul atat timp cat vrea sa schimbe ceva sau in cel mai trist caz sa se laude.
Nu toti sunt artisti.Cei care nu poseda acest dar,spera la o lume mai buna dar tac datorita parerilor altora.Artistul intotdeauna se va revolta iar limbajul scris este arma sa.O arma mai puternica,mai ingenioasa existand dintotdeauna.Doar ca oamenii au fost,sunt si vor fi prea orbi ca sa vada si sa realizeze adevarata ei existenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu