marți, 1 septembrie 2009

Ruinele unei utopii

Un autobuz parcat sub stele.
Omul-umbra sprijinit de zidul orb.
Aer pistruiat cu diamante si esenta de rom
Fluturi mari,negri se nasc,cand vorbeste.
Norii purtati de vant pe marea neagra devin comestibili.
Dar nu-mi fac iluzii.Sau,da?!
Canta tare,accentuat:la,la,la...

Zambeste si noaptea devine zi.
Am vrut sa-i vorbesc
Pleoapele se inchid mecanic ca apoi sa se deschida incet.
Acum,pot doar sa suflu colbul de pe paginile galbene,uscate.

Un comentariu:

Jezz spunea...

ce inspiratie ai avut ;)