Sunt o banca.Simpla,frumos construita,imbracata in doua culori foarte tipatoare.Dar e mai bine asa;macar nu pot trece neobservata.Ce-i drept,nu sunt orice banca.Nu sunt o banca simpla asezata pe cararile parcului,o banca ascultand secretele adolescentilor rebeli si care in miez de noapte se trezeste arsa de catre o tigara,savurata pana la filtru de un vagabond batran,uscat.Nu.Sunt o banca unde oamenii imi pot plati in rate.Fericire.Le-am imprumutat fericire iar acum ei mi-o restituie prin rate.Pot imprumuta orice:de la fericire stranie(manifestata cum doreste subsemnatul/a),pana la fericire euforica.In fiecare zi tot mai multi oameni imi trec pragul.Acele fiinte sumbre,nostalgice,mohorate care ajung la concluzia ca au imprumutat prea multa fericire in zadar.Acestora,le-as da un sfat(care poate mi-ar anunta falimentul):nu conteaza cata fericire imprumuti in orice an,luna,zi sau ora.Important e cum poti sa o faci sa traiasca pe zi ce trece.Asta nu inteleg acesti nostalgici:fericirea apare toamna,iarna,vara,primavara chiar si in zilele ploioase.Fericirea te face sa zbori dintr-un singur zambet.Fericirea e...e...fericire.
Sunt fericita in fiecare zi.Sincer,nu am motive dar asa sunt eu.Nu imi pasa daca zaresc oameni tristi pe strada.Va dati seama ca daca le-as da sfatul enuntat in randurile de mai sus as disparea?!As muri!Nu...mai bine tac si privesc.
Oamenii nu realizeaza cat sunt de norocosi.Pot sa alerge,sa se plimbe,sa traiasca cu adevarat in timp ce ignora(poate,cu buna stiinta) ceea ce detin.As vrea sa fiu om,sa-mi pot tatua primul sarut pe obraz si sa imi pot mentine propria fericire in viata ani si ani.Dar sunt doar o banca.Nu orice banca.O banca unde oamenii vin si imi platesc fericire.In rate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu