Din ciclul "Adesea îmi amintesc de trecut, fapt care mă oboseşte într-un ultim hal" , îşi fac prezenţa frumoşii ani '90. Da, ştiţi voi, anii în care priveam ecranul mic al televizorului cu speranţa că desenele animate se vor transpune şi în realitate, anii în care să sari coarda ca o bezmetică înfiripa prietenii si certuri puerile, anii in care dacă aveai un amărât de calculator deveneai automat un guru al blocului şi anii in care bunica te îndopa cu cartofi prăjiţi pana simţeai că nu mai ai aer.
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Ea te face să visezi, să speri că poate mâine bucătăria va fi din nou plină de mirosul gogoşilor cu zahar pudră şi mai presus, să te vezi "mare". Acum, că mă văd "mare", regret că am lăsat atâţia ani sa treacă pe langă mine şi să se transforme in colb. Acum când văd puştoaice de 12-13 ani care poartă haine minuscule si fustiţe scurte ca să fie "sexy", am impresia că traiesc pe altă lume, altă planetă, altă galaxie. Oare chiar atât de mult s-au schimbat vremurile in care trăim ?
Primul meu telefon mobil, sau mai bine zis "celular" l-am primit in clasa a 7-a. Un Nokia amărât care mi se părea la vremea aceea cea mai tare chestie existentă. De fapt, am şi stricat butoanele jucând "Snake". Pe al doilea, l-am primit prin a 9-a si când am văzut că are şi mp3 mă simţeam un adevărat demiurg !
Copiii din ziua de astăzi nu ştiu sa aprecieze ceea ce deţin. Probabil, la fel ca noi. Natura umană este în aşa hal "programată" încât vrea mult, tot mai mult. Societatea poate fi desigur, într-un fel blamată. Gandiţi-vă numai câte dulciuri, papuşi, maşinuţe, haine există astăzi pe piata actuală ! Intri într-un magazin şi stai vreo 2-3 ore ca într-un final să pleci cu mâna goală, dezamăgit că " tăte-s scumpe".
Până la urma viitorul stă în mâinile noastre dar se arată cam sumbru. De aceea putem să invadam din când in când în trecut, aşa... să ne ungă puţin la suflet. Însă nu poposiţi mult ! Ce-i prea mult strică !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu