Iadul si cugetul

                 Traiesc permanent in trecut.La fiecare cinci minute ma duc sa imi vomit particulele, orele, minutele, zilele, noptile, zambetele, privirile triste si trufase, amintirile intr-un vas de email, cu capac verde, pe care scrie:"Nu ridicati capacul!Pericol de visare!". Dar totusi capacul nu exista. E liniste. Sunt o actrita intr-un film vechi, de duzina care oscileaza undeva intre pateticism si rigurozitate. La inceput sunt, desigur, nepasatoare, infatuata si tacuta. Probabil tac datorita tie, datorita ei sau lui. Tac multumita ploii, arsitei, florilor si zapezii care ulterior, ma transforma intr-o marioneta luata pe sus.Ca de obicei, exagerez cu orice, o floare este de fapt 100 de buchete de flori, un zambet reprezinta de fapt, 1000 de trilioane de zambete.
               As vrea sa uit. As vrea sa imi mananc viata numai in prezent. Sa nu astept sa mi se puna in farfurie, nici sa reusesc sa imi rup vreo unghie fara calciu in timp ce apoi, spal dracovenia aia de vas. Vreau doar sa mananc si sa ma doara fix in cotul celui de-al treilea brat.
              In fiecare seara cand privesc prin dreptunghiul din sticla, ma inchipui sus pe o colina inalta, in splendoarea albului imaculat. Nici o inima sacra nu ma inspira, nu ma gandesc la nici un rai, iad, la nici un Hristos. Reflectez la ceva mai bun decat Hristos, la ceva mai maret decat o inima, la ceva dincolo de Dumnezeu Atotputernicul, ma gandesc la MINE INSUMI.Un om a lui Dumnezeu si un om al Diavolului. Fiecaruia ce i se cuvine. Niciodata etern, niciodata absolut.
             De cele mai multe ori, iadul e reprezentat luand forma singuratatii.Deci, daca vei ramane singur, atunci vei stii ca ai pasit in iad. Cat de fals! Iadul e trecutul. Iadul e compus din amintiri. Vesele, triste, e totuna. Cele triste te scuipa in fata ca niste oameni corupti, sunt ca un indiciu pentru cat ai simtit si grait iar cele vesele iti amintesc cum si-a batut si isi bate joc timpul de tine. Iadul e sa traiesti permanent in trecut. Iadul e sa speri sa traiesti in prezent. Iadul e sa speri. Ce anume?Nu stiu. Sunt doar un om. Mi se pare ca e de-ajuns.