Stau aiurea si desenez cateva patratele pe o coala mica de hartie.Asemenea lui Trakl ma desprind usor de realitate si imi creez propria realitate.Realitatea mea.O realitate anodina in care totul e reprezentat prin nonculori.O tipa tunsa scurt,baieteste se chinuie sa prinda un fluture gingas de culoare untului intr-un borcan inexistent.Mai departe de ea,da,putin mai incolo o trupa vesela,beautitudinala canta o melodie care te duce cu gandul la o inmormantare in timpul unui apus crud de vara.

Incep usor sa ma dezbrac de haine.De scutul lumii vii.Acum pot sa fiu cine vreau.Acum pot sa arunc pete de culoare in realitatea mea anodina,noncolora.Putin rosu aici,vreun verde brotacel pe cealalta parte si gata.Cerul devine rubicond cum mi-am dorit sa-l vad dintotdeauna.Scuip pasari multicolore pe cer si zbier,urlu.Nu vreau sa creez o lume perfecta.Imi e imposibil.Urlu ca sa aduc pacatul si inste demoni mici,niste ingeri.Totusi...

Ma trezesc.Coala mica de hartie e albastra.Plina de culoarea tipica a pixului meu alb cu linii rosii.Vreau sa ma imbrac dar nu-mi gasesc hainele.Privesc pe geam si le vad insirate ca niste batoane de ciocolata in vitrina unui magazin,pe pamantul gri,plin de scrum de tigara.Erau sterse...erau...nu imi mai apartineau de mult timp.Langa ele statea el.Si imi zambea ca la-nceput.